Draga frate Iosif, stimati copii, stimata sora Maria, stimati frati, iubiti crestini, suntem aici si am imbracat toti straele cernite exprimand doliu, dar de multe ori mi se pare un adevarat contrast tinuta noastra, raportandu-ne la ceea ce credem noi. Ziua de astazi nu e numai o zi de durere si de doliu. Lasati-ma sa va spun ca ziua de astazi este o zi de biruinta, este o zi de sarbatoare. Inca un rascumparat aL Domnului, inca un mantuit aL Domnului, inca unul dintre cei de care Dumnezeu s-a folosit s-a intors acasa. Si mi-aduc aminte de cuvantul din 1 Samuel 20:19: „Maine este luna noua, se va baga de seama lipsa ta ca locul tau va fi gol…” Maine este luna noua si inceput de an nou.
E adevarat cea care a fost sora Dena o sa lipseasca, lipseste din casa de pe Abatorului si familia o sa ii observe lipsa, frate Iosif tu o sa ii observi cel mai mult. Lipseste din casa de la Rosia, cand vom merge la biserica Betel, vom fi tentati sa o cautam cu privirea acolo in cor. Si lipseste si de acolo.
Dar ea a raspuns Prezent in cer. Ea a auzit vocea Domnului care ia spus:„Intoarce-te suflete la odihna ta. Ca Domnul ti-a facut bine.” Si aici se amintea Cuvantul din Psalmi ca-i scumpa inaintea Domnului moartea fizica, completez eu, acolo zice moartea celor iubiti de El. Dar vreau sa spun moartea fizica pentru ca daca ar trebui sa spunem adevarul asa cum este si trebuie sa il spunem, noi NU CREDEM IN MOARTE. NOI CREDEM IN VIATA. Si vestea buna pentru toti cei prezenti aici este ca sora Dena traieste! Ea este intr-o alta lume, intr-o alta dimensiune, si intr-o alta forma. Dar ea traieste. Cand Domnul in Evanghelia dupa Ioan, capitolul 11, avea discutia cu Marta ia spus Martei asa: „Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.”
Si sunt asa de multumit sufleteste cand pot sa predic la inmormantarea unuia care a trait cu Dumnezeu. Care a umblat cu Dumnezeu, care a putut sa spuna cum a spus Pavel: „Da eu sunt plin de incredere si imi place mult mai mult, sa parasesc trupul acesta ca sa fiu acasa la Domnul.” Ciudat nu? Sa vrei sa parasesti trupul acesta. Sa vrei sa te duci din lumea aceasta. Sa vrei sa ajungi in Imparatia Lui Dumnezeu.
Nu fac un test astazi aici, dar intr-o biserica l-am facut odata si am intrebat: „Cati de aici ati vrea sa muriti in momentul urmator? Sa mergeti sa fiti acasa la Domnul.” Si s-a facut o liniste si deodata de undeva din cor, s-a ridicat o tanara, a izbucnit in plans si a ridicat amandoua mainile in sus. Avea 19 ani, si pastorul mi-a spus: „Asta a primit nenumarate batai din partea tatalui ca s-a intors la Dumnezeu.” Si oridecateori o intreb ce si-ar dori ea in viata, ea doreste 2 lucruri: sa se intoarca parintii ei la Dumnezeu, si sa poata ajunge cat mai curand sa fie in Prezenta Domnului.
Frate Iosif, dragi copii, sora Maria, nicaieri nu-i mai bine pentru sora Dena decat acolo in Prezenta Domnului. Si bine spune unul dintre antevorbitorii mei aici: „Tot ce face Dumnezeu, face bine.” Noi am vrut, ne-am rugat. Am stat, nu stiu cat am stat dar stiu ca am stat mult odata in casa voastra la discutii, am depanat o multime de amintiri. Mi-aduc aminte de cand am fost la Rosia, mi-aduc aminte ce familie numeroasa aveati atunci. Mi-auduc aminte de biserica din curte, mi-aduc aminte de multe. Raman amintirile dar vreau sa va spun un lucru: tot ce facem pentru Dumnezeu este stipulat in cronicile divine. Si ne intalnim intr-o zi cu ceea ce am facut. Stiti ca zice profetul Obadia in versetul 15: „Cum ai facut asa ti se va face. Faptele tale se vor intoarce asupra capului tau.”
– continuare in partea a 2-a –