Nu stiu daca va mai amintiti, ca de aici as vrea sa pornesc in predica de astazi despre 2 tipi, foarte ciudati amandoi. Unul dintre ei intr-o buna zi a ajuns sa manance iarba ca animalele, asa ne spune Scriptura despre el. Iar celuilalt Dumnezeu ia zis: „Nebunule!” si parafrazez „in noaptea aceasta vei pleca in vernicie si va trebui sa lasi absolut totul in lumea aceasta. Cui vei lasa in urma totul?” Amandoi acesti oameni foarte ciudati in felul au fost calauziti in viata de urmatoarea deviza: „PE PRIMUL LOC EU, NU DUMNEZEU!” „Cel important sa fiu eu” ziceau astia 2, „nu Dumnezeu.”

Stiti ce fiul cel mare desprea care am citit astazi in Sfanta Scriptura, care l-a slujit pe tatal, a fost activ, a fost implicat. Numai ca avea o problema serioasa. Toata slujirea si activitatea lui era centrata pe el insusi, nu pe tatal lui. Era centrat pe el, nu pe Dumnezeu.

Sa stiti ca Dumnezeu nu duce lipsa pe slujitori. Dumnezeu duce lipsa de slujitori care sa-l puna pe El pe primul loc. Sa stiti ca in generatia in care noi traim, Dumnezeu nu duce lipsa de oameni care sa-L urmeze pe El. Daca duce lipsa Dumnezeu de ceva, duce lipsa de oameni ca sa-L urmeze cu inima intreaga, oameni care pe primul loc in viata lor, sa-L puna pe Dumnezeu.

Predica de astazi are urmatorul titlu: „Cine este pe primul loc in viata ta?” Tu sau Dumnezeu? Cine este pe primul loc in viata ta? Tu sau Dumnezeu? Pe ce este centrata viata ta, dragul meu, pe tine sau pe Dumnezeu? Pe cine este oare centrata slujirea noastra, pe noi insine sau pe Dumnezeul adevarat?

Astazi ne vom uita la cel de-al doilea fiu risipitor. La fiul cel mare care si el a fost un risipitor, veti vedea din predica de astazi la fel ca fratele sau mai mic. Este adevarat ca fiul cel mare n-a comis pacatele fratelui sau mai tanar, desi vom vedea ca in ochii tatalui sau, era la fel de vinovat, la fel de rau, poate chiar mai rau ca fratele sau mai mic. 335