Acolo unde raza diminetii, In ziua intaia, tainic s-a ivit,
Acolo unde n-au putut strajerii, Sa tina trupul Celui rastignit.
Infiorat sublim de Duhul Slavei, M-am inchinat pios, Domnului Meu,
Cutremurat de marturia vremii, Mormantului deschis de Dumnezeu.

//:Acolo nu mai sunt stapani romanii, Nici Iosif nu mai este gradinar,
Si-au scuturat mileniile anii, Dar au ramas miresmele de har.
Nici lacrima fierbinte a Magdalenei, Nici fasele de panze nu mai sunt,
Dar in gradina; umbrele uitarii, Nu pot pecetlui acest mormant.://

Mormantul-i gol, e martorul invierii, Asa deschis, vorbeste miscator,
El spune, in rostirile iubirii, Ca lumea are un Viu Mantuitor.
Iti multumesc, Parintele indurarii, De harul sfant, ceresc si minunat,
Simtit chiar in gradina inmormantarii, Langa mormantul Celui inviat.

Te rog o Doamne Bun sa imi dai puterea, Sa-ti fiu si eu un martor pe pamant,
Purtand si-n grai si-n fapta invierea, Asa cum spune Sfantul Tau Cuvant.
Iar cand vei reveni pe nori in Fiul, Sa iei din lume ce-a fost credincios,
Da-mi harul sa te intampin cu ”Osana”, In ceasul intalnirii glorios.