– continuare din partea 1 –
Dragii mei, vreau sa va dau cateva vai, pentru ca drumurile noastre coboara. Cateva vai vreau sa amintesc in aceasta dimineata pe care le vom intalni, sau le-am intalnit in viata si Dumnezeu pentru fiecare dintre aceste vai ne va cere socoteala si ne va intreba: „Ce urme ai lasat in spate?” Prima vale la cere vreau sa ne uitam, nu stiu cati ati trecut prin ea, este VALEA SARACIEI. Si va aduc aminte de un text din 1 Imparati cap.17 cu vers.9.
Inaintea de asta vreau sa va spun ca Ilie a fost la paraul Cherit. Ganditi-va ca un om la a carui cuvant, cuvant care venea de sus, bineinteles, s-a oprit ploaia, n-a putut sa porunceasca paraului Cherit sa se faca fluviu. Dumnezeu asa a ingaduit sa-l smereasca pe Ilie la paraul Cherit ca altfel isi facea poze cu focul pe munte, stiti? DUMNEZEU INTOTDEAUNA DE A NE ADUCE PE MUNTII BIRUINTEI NE COBOARA IN VAILE SMERENIEI.
Si ascultati ce spune…pune te rog mai intai 1 Imparati 17 cu 7: „Dupa catava vreme paraul a secat caci nu cazuse ploaie in tara.” Si acum eu in locul lui Ilie as fi spus: „Sigur Domnul ma trimite la un bufet suedez, la un restaurant, gata cu smerenia, gata cu lupta.” cum se spune aici, „dati-i drumul si recuperati tot ce ati postit pana astazi.” NU!
„Atunci Cuvantul Domnului i-a vorbit astfel: (Du-te la un patron din zona care are 5k de ori si mananca bine.) Nu? Vai ce bucuros era Ilie! „Scoala-te Ilie, du-te la Sarepta care tine de Sidon si ramai acolo. Iata ca am poruncit acolo unei femei vaduve sa te hraneasca.” Un prooroc international sa ajunga sa depinda de pensia unei vaduve.
Ca Dumnezeu dragii mei, ascultati-ma, inainte sa ne urce pe muntele Carmel, ne trimite pe la vaduva, pe la orfan. Ganditi-va cum a mers Ilie. Nu cred ca s-a grabit sa ajunga repede. Ca nu trebuie sa iti mearga mintea sa intelegi ca nu ai cum sa mananci 5 feluri de mancare de la o vaduva, in vremea aceea in care si mancarea si apa erau pe terminate. Nu ploase de multa vreme in tara.
„Ilie s-a sculat si s-a dus la Sarepta. Cand a ajuns la poarta cetatii acolo era o femeie vaduva care strangea lemne. El a chemat-o si ia zis: „Du-te si adu-mi te rog putina apa intr-un vas ca sa beau.” Si cred ca femeia s-a intors si s-a gandit in ea: „Ce bine ca nu mi-a cerut mancare. Apa mai am un pic, dar mancare?” Si cand o dat sa intre in casa a auzit o voce. „Pe cand se ducea ea sa-i aduca, a chemat-o din nou si ia zis: „Adu-mi te rog si o bucata de paine in mana ta.””
Si in momentul acela in valea saraciei inima vaduvei se frange si se intoarce catre proorocul acesta si- spune: „Ilie, vreau sa iti spun astazi ceva, ca n-am nimic copt, n-am decat un pumn de faina intr-o oala si putin untdelemn intr-un ulcior. Si iata strang 2 bucati de lemne apoi ma voi intoarce si voi pregati ce am pentru mine si pentru fiul meu, vom manca si apoi vom muri.”
Si eu in locul lui Ilie as fi spus: „Te rog sa ma ierti, cred ca am gresit adresa. Cred ca nu despre vaduva aceasta e vorba. Te rog sa ma ierti, daca mai ai numai 2 portii de mancare, eu…mai ales ca-i vreme de seceta…,In vreme de razboi, in vremuri grele nu mananca barbatul primul.” putea sa zica Ilie. „Imi cer scuze.” Nu! Ilie spune asa: „Nu te teme, intoarce-te si fa cum ai zis. Pregateste-mi mie mai intai.” Ca acolo dragii mei, nu era vorba de bunele maniere. Acolo era vorba de niste urme. Daca a spus Dumnezeu „Am poruncit unei vaduve sa te hraneasca.”
Si vreau sa va spun astazi ceva: CAND AI FRIGIDERUL PLIN E USOR SA DAI DE MANCARE. Cand ai 1000 de euro pe card, e usor sa vii si sa pui 50 de euro, 2 milioane 2 sute si ceva de lei la coleta, e usor. Dar cand mai ai 2 banuti? Care dintre voi v-ati adus astazi toti banii de acasa? A mers femeia aceasta vaduva cu toti banii de acasa, 2 banuti.
Dragii mei, ma uit la aceasta femeie, la vaduva aceasta. Ilie nu a spus: „Inainte sa faci mancarea iti aduc o tona de faina, poruncesc si o tona de untdelemn. Acum fa mancarea!” Pai daca te uiti, ai o tona de untdelemn si o tona de faina, te bucuri, nu? Altcumva framanti. Ganditi-va cum framanta femeia aceasta aluatul acela si se gandea: „Oare se va implini sau nu proorocia?” Dragii mei, vreau sa va spun astazi ceva ce n-am citit, de fapt ani de zile am citit in acest text si n-am vazut. Stiti cum incepe femeia sa spuna plangerea, pasul inimii, durerea inimii? Ascultati: „Viu este Domnul”
Vreau sa-ti spun astazi ceva, nu stiu care este valea prin care treci, poate trebuie sa iti imparti pensia cate 5 lei pe zi, poate ca atunci cand vine factura e ca o veste trista. Asculta-ma ce iti spun astazi: daca mai ai acasa un Dumnezeu Viu, nu vei fi lasat de rusine. Nu vei ajunge de rusine. Daca mai acasa un Dumnezeu cu care traiesti in fiecare zi. Dragii mei ascultati-ma, am fost in case unde se castiga bine si nu le ajunge nimic. Si sunt nemultumiti. Si am fost in case unde se castiga putin dar INTOTDEAUNA PUTINUL CU DUMNEZEU ESTE DESTUL. SI FARA DUMNEZEU MULTUL DEVINE INSUFICIENT.
Care sunt urmele pe care le lasi in spate prin valea saraciei? Mai punem oare lucrarea Domnului pe primul loc? Eu in locul vaduvei as fi spus: „Frate Ilie, te rog sa ma ierti…” Sau tu poate ai fi spus. „Este aici o ferma, du-te si ia-ti cat vrei dar gandeste-te ca aici este un copil care va muri, si o femeie care va muri.” Nu! Femeia aceasta a mers…ganditi-va cum a fost momentul acela cand a dus aluatul (painea) si i l-a dat lui Ilie. Eu cred ca s-a gandit: „Mai oare chiar o sa manance proorocul acesta? Chiar asa inima o sa aiba incat o sa manance in fata mea?” Dragii mei ascultati-ma: stiti ce inseamna sa mananci in fata unu-i copil care poate nu a mancat de 3 zile?
Sa stii ca femeia aceea, atunci nu era ca si acum la noi, cu calculatorul, cu…se numara foarte mult folosind pietrele. Textul nu spune, dar eu banuiesc ca femeia aceasta si-a impartit mancarea cu o luna inainte cand a vazut ca se apropie de final si poate a pus vreo 30 de pietre in fata casei, pietre dinalea mici, si pentru fiecare masura de faina a pus o pietricica si a zis, a zis copilul: „Mami, dar ce faci?” Ca in fiecare zi, femeia cu lacrimi in ochi mai arunca cate o piatra.
Si mama a zis: „Cate pietre mai sunt, atatea portii de mancare avem.” Si imi imaginez cum in ultimile zile mancau tot mai rar. Ca sa arunce cate o piatra tot mai rar. Ganditi-va cand a ajuns la ultima, cat o rabdat sa nu manance pe aia. Si vine proorocul si zice: „Da-mi-o mie!” Ascuta-ma ce vreau sa-ti spun astazi: NU-I GREU SA FACI PENTRU DUMNEZEU CAND TOTUL ITI MERGE BINE, DAR CEL MAI MULT CONTEAZA SA FACI PENTRU DUMNEZEU CAND NU MAI AI MOTIVE SA FACI. Cand spui: nu mai merita, eu renunt. Nu?
– sfarsitul partii a 2-a acestui mesaj. Continuare in partea a 3-a –