Crestinii inca mai sunt religia majoritara daca luam in calcul pamantul intreg. Spre deosebire de alte religii crestinii marturisesc ca cea mai mare problema a omului este pacatul. Acesta ii afecteaza pe om producandu-i mari neajunsuri si multa suferinta si pe pamant si in vesnicia care urmeaza dupa moarte, pacatul fiind tot ceea ce intra in conflict cu Voia Lui Dumnezeu.
Oamenii au impartit pacatele in mari si mici dar aceasta impartire poate induce ideea ca unele ar fi mai tolerate de Dumnezeu decat altele. De cate ori ati auzit: Ce este atat de grav o minciuna? Cine poate trai fara sa minta? Dar Dumnezeu spune in Sfintele Scripturi ca orice pacat mic sau mare dupa cum il vad oamenii duce la moarte adica despartire vesnica de Dumnezeu.
De cand lumea, pacatele au fost acelasi si oamenii au intrat mai mult sau mai putin sub influenta lor expunandu-se maniei si pedepsei Lui Dumnezeu. Dar daca tot am vorbit de o anume clasificare a pacatelor, as vrea sa amintesc unul cel mai grav si mai mare si care nu a fost posibil pana cand Dumnezeu Insusi a coborat pe pamant, in persoana Domnului Isus Hristos. El a venit in lumea aceasta tocmai pentru a rezolva problema aparuta intre om si Dumnezeu din pricina pacatului.
Pentru ca pacatul cere o pedapsa din partea Lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos a acceptat pedeapsa pe care oamenii ar fi trebuit sa o primeasca de la Dumnezeu pentru neascultarea lor luand pacatul omenirii asupra Sa, incarcandu-se de buna voie cu vina noastra si dandu-ne in schimb neprihanirea adica starea de sfintenie acceptata de Tatal pentru a ne declara drepti din vinovati cum eram. Dar numai celor ce cred in El si isi marturisesc pacatele recunoscand ca au gresit inaintea Lui Dumnezeu, si apoi se lasa se ele si primesc de la Dumnezeu o natura noua, ostila pacatului si deschisa pentru sfintenie.
Biblia spune ca toti oamenii au pacatuit si din aceasta pricina au fost loviti de moarte. Romani 5 cu 12. Dar si ca prin Isus Hristos Dumnezeu a dat o hotarare de iertare, Romani 5 cu 18. Prin urmare consecinta pacatului este anulata pentru cei ce cred in Isus Hristos si hotarasc sa iL urmeze in ascultare. Deci problema oamenilor nu mai este neaparat pacatul. Pentru ca Dumnezeu a gasit o solutie pentru el, ci este ACCEPTAREA SAU NU A SOLUTIEI PROPUSE DE DUMNEZEU PENTRU PACAT, SOLUTIA FIIND CREDINTA IN ISUS HRISTOS.
Ajung acum la pacatul care nu a fost posibil cateva mii de ani de la aparitia omului pe pamant si pana la venirea Domnului Isus Hristos, si care este cel mai grav dintre toate. Si acesta este RESPINGEREA LUI ISUS HRISTOS SI A OFERTEI CARE SE AFLA IN SANGELE SI JERTFA LUI. De ce acest pacat este cel mai grav? Pentru ca fara aceasta credinta nici un pacat nu poate fi iertat, mare sau mic.
Europa, lumea intreaga in general, dar as vrea sa facem o referinta speciala la Europa din pricina trecutului ei crestin, se complace tot mai mult in pacat. Dar problema ei cea mai mare nu este acesta, desi o mare problema are din pricina pacatului. Problema cea mai mare si care pune varf nelegiuirii si care face imposibila orice reconciliere, impacare cu Dumnezeu este faptul ca EUROPA SE DEZICE DE ISUS HRISTOS, IL RESPINGE, NU-L MAI RECUNOASTE CA DUMNEZEU SI MANTUITOR.
Europa ingamfata pana la culme de bunastarea la care a ajuns nu mai crede in El, sursa bunastarii. Este exact situatia de care ii vorbea Dumnezeu odata cu mare durere profetului Ieremia. Ieremia 2 cu 12: „Caci poporul Meu a savarsit un indoit pacat, m-au parasit pe Mine, Izvorul apelor vii si si-au sapat puturi, puturi crapate care nu tin apa.”
Europa bogata acum cu ceafa lata de grasime si-a stabilit un obiectiv foarte important in a scoate pe Hristos in afara legii mai ceva ca pe un infractor, situatie comparabila ba chiar mai grava cu ceea ce reprosa Dumnezeu in vechime poporului evreu prin profetul Osea. Osea cap.13 de la vers.4: „Dar Eu sunt Domnul Dumnezeul tau din tara Egiptului incoace. Tu cunosti ca nu este alt Dumnezeu inafara de Mine si nu este alt Mantuitor inafara de Mine. Eu te-am cunoscut in pustie intr-un pamant fara apa, dar cand au dat de pasune s-au saturat si cand s-au saturat inima s-a umflat de mandrie. De aceea M-au uitat.”