– continuare din partea 3 –
Un al 3-lea fel in care Dumnezeu ne vrea ca si parinti sa ne invatam copiii, dragii mei, este SA NE INVATAM COPIII CU AUTORITATE. Si aici ma mai repet a 2-a oara, copilul trebuie sa stie ca are tata in casa mai ales. Auziti un tata autoritar, si numele lui este Avraam, tatal unei multimi. Imi place enorm cuvantul acesta din Geneza cap.18 cu 19, un tata autoritar care intelege, tata este tata in casa. Tata e tata in casa.
Si copii tineti minte, nu sunteti multi la Halmagiu in dimineata aceasta, dar fratele Adi vrea sa va spuna ceva. Si sper ca o sa intelegeti unde bat apropo-ul. Nu oul a facut pe gaina, ci gaina a facut pe ou. Nu pot sa inteleg in Romania, atatea familii pentru care ma rog si ma suna frecvent. „Frate Adi, la noi in casa nu noi parintii avem ultimul cuvant de spus, ci copiii. Daca-i mai zic ceva la baiat, ma ameninta ca ma interneaza intr-un ospiciu de batrani si nu ma cauta, nici la inmormantare nu mai vine. Nu am curajul sa-i zic o vorba, nu sa mai ridic palma, ca mi-a zis ca da cu pumnul daca ridic palma la el. Si sunt tatal lui, al copilului”. Parinti batuti de proprii lor copii.
Am un prieten asa la Timisoara, copii ascultati-ma bine, prin orice cetate ma duc cu el, face o marturie de vreo 5 minute. Stiti care este esenta marturiei? Pentru ca 8 ani de zile am dat in mod repetat in mama care mi-a dat viata, intr-o zi Dumnezeu a avut in vedere la incheietura cotului, sa imi rupa cotul in 2 locuri. Pe viata am mana aceea cu handicap, striga dupa mine pe strada azi: „Handicapatul!”
Dar mi-aduc aminte ca este un Dumnezeu drept. Parintii mei plangeau si se rugau pentru mine si eu ii blestemam lovindu-i cu brutalitate. 2 parinti pocaiti postind, plangand si rugandu-se. Si eu de cateva ori, gata sa dau in ei pana sa nu mai sufle. A fost drept Dumnezeu care mi-a dat semnul acela pe viata sa-l port pe mana, mana cu care mi-am nenorocit parintii.
Fii un tata autoritar in casa! Eu nu iti spun sa mergi pe principiu „Eu te-am facut copile, eu te si omor!” Nu zic sa iei sucitoarea de facut placinte, mama, si de nu asculta, atata ii dau pana il nenorocesc ca il bagi in spital, dat tot dumneata suferi ca ti l-ai nenorocit prin propria mana. Astea-s de multe ori poate actiuni duse pana la extrema, mai mult din fire, din nervi facute. „Te bat pana nu mai sufli copile. Te calc in picioare. Sa stii atunci ca ai parinte.”
Stari din acestea nu sunt potrivite si bune. Numai, e dureros ca de multe ori avem copii care din vorba buna nu mai inteleg nimic astazi. Le tinem discursuri intregi, cu orele. Si pe aici le intra, nu se opreste aici, de aici aici, pe aici le iese. Fata de tine tata si mama zic: „Asa-i tata, asa-i mama!” Cat este in prezenta ta si cu tine de fata zice ca tine, cand este el singur si pleaca din casa face ca el.
Dar imi place atitudinea lui Avraam aici. Vers.19, Geneza 18: „Caci Eu il cunosc” zice Domnul despre el „si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina calea Domnului, facand ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa implineasca fata de Avraam ce ia fagaduit.” „Va porunci copiilor lui sa faca ce este drept si bine.”