– continuare din partea a 2-a –

S-a predicat mult si Dumnezeu spunea ca a vorbit poporului cu „trambita Cuvantului Sau, cu trambita Duhului Sfant.” Stiti ca Dumnezeu mai foloseste o trambita in vremea aceasta in America si in Romania? Este o trambita in urma careia cand suna Dumnezeu apar lacrimile. Pentru unii apar lacrimile pentru ca vine suferinta. Pentru altii apar lacrimile pentru ca vine despartirea de cei dragi. E o trambita care nu place nimanui. E o trambita care n-ar vrea nimeni sa o auda. Sa sune Dumnezeu in casa lui cancer. Ii place cuiva sa auda cancer. Ii place cuiva sa simta cancer in corpul lui, sau sotiei sau copiilor lui? Sau a sotului? Nu ne place. Frati si surori, daca vrem sa auzim trambita Domnului, daca vrem sa fim cei care placem Domnului, daca vrem sa fim cei care asteptam pe Domnul in orice vreme si in orice ceas, in seara aceasta puneti intrebarea ce fel de om esti. Si voi enumera cateva lucruri pe care Domnul mi le-a pus pe inima despre niste oameni, despre niste situatii din evanghelie. Ce fel de oameni ar trebui sa fim? Si daca suntem asa, Doamne ajuta-ne sa ramanem asa si sa ne facem mai buni. Dar daca nu, Doamne ajuta-ne sa ne schimbam! Pentru ca este cea mai trista inselatorie sa umbli zeci de ani la casa Domnului si sa nu prinzi rapirea daca va veni. Este cea mai trista expierenta sa umbli sa spui ca esti copilul Lui Dumnezeu si cand vine pasul mortii sa fii un om disperat. Sa fii un om care te ia groaza pentru ca pentru copiii Lui cand trebuie sa trecem Iordanul mortii vine Domnul Isus. Dupa noi vine Domnul Isus. Credeti? Nu prea credem, nu prea credem. Suntem lipiti de pamant prea mult. Noi asteptam rapirea dar sa mai intrazie. Noi stim ca…, suntem constienti ca trebuie sa murim, dar nu cand vrea Domnul sau cand ar trebui sa fie, ci cand vrem noi in conditiile noastre. Ce fel de om esti in suferinta?

Incep cu punctul acesta, pentru ca in ultimul an, in ultimele luni de zile am auzit de atata suferinta, am auzit de atata cancer. Mi-aduc aminte cu cativa ani in urma la noi nu era nici un caz de cancer. 3 ani, 4 ani maxim, nu era nici un caz de cancer, nici unul, si Duhul Sfant spunea poporului si ne avertiza Dumnezeu: „De nu veti lua aminte, va veni vremea cand veti vedea cancer, cancer, cancer, cancer, cancer…” S-a repetat cuvantul „cancer” de 7 ori. De 7 ori. Si nu a trecut multa vreme. La ora actuala am avut harul sa aud cuvantul „cancer” in familia mea, dar avut harul sa aud si „vindecare.” Pentru ca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu bun. La ora actuala in familia fratilor mei din nou aud „cancer” si inima mea imi plange. Unul din fratii mei are cancer la coloana si am nadejdea ca Dumnezeu in indurarea Lui va face sa se auda cuvantul „vindecare”. Pentru ca Dumnezeu poate. Dar spunea Duhul Sfant cu cateva saptamani in urma: „Voi trece prin popor si voi ingadui din nou, pentru ca poporul este chemat la curatire si multi nu vor sa se curateasca, multi nu vor sa inteleaga ca este vremea curatirii, este vremea cand trebuie sa se uite la viata lor, la mintea lor, la cugetul lor, la inima lor, la alergarea lor, la trairea lor.” Si multi iau ca un lucru de apucat cuvantul evangheliei si cuvantul profetiei care Domnul il mai lasa in indurarea Lui. Si Domnul va fi nevoit, si spunea Duhul Sfant: „Voi ingadui boli in care oamenii vor strange din umeri. Oamenii nu vor putea sa le puna nici macar nume. Boli nevidencabile.” Si oamenii la ora actuala nu mai au nume, am auzit cancer la limba, cancer la obraj, cancer la fel de fel de locuri. Care parca nu iti vine a crede.