Cred ca si in seara aceasta ne bucuram de harul Domnului si de Prezenta Lui in mijlocul bisericii. Ar trebui sa ne bucuram mai tare. Zicea psalmistul: „Ma bucur cand mi se zice:„Haidem la Casa Domnului!”” psalmul 122, primul verset. Numai ca noi ne-am cam obisnuit cu biserica, ne-am cam obisnuit ce inseamna partasie joi seara, duminica dimineata, eu stiu…alte slujbe pe care le facem in Casa Lui Dumnezeu. Cred ca in ultima vreme ne-am cam obisnuit ce inseamna temperatura ridicata in biserica.

Cred ca ne-am cam obisnuit ce inseamna multimi, la partasie insa dincolo de obisnuitul vietii noastre in aceasta seara, as vrea sa trezesc putin constiinta celor care ne-am strans in aceasta seara in Prezenta Lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este asa de interesat atat de mult daca noi umplem bisericile la fiecare partasie.

Stiti ca Dumnezeu nu-i interesat daca, stiu eu, prin ce fel anume catalogam noi slujba inchinarii de la biserica de joi seara. Sa spunem ca joi seara nu-s cantarile asa cum sunt duminica dimineata. Sigur, duminica dimineata sunt mai multi nu? Partasia parca este mai calda, asa pretindem noi. Dumnezeu e interesat de altceva: SA-L IUBIM IN FIECARE ZI! Sa nu existe dimineata in care sa ne trezim noi, si Dumnezeu acesta sa nu fie in atentia ochilor nostri.

In aceasta seara as vrea sa ma raportez la un mesaj in care sa ne gandim la relatia noastra cu Dumnezeu, o relatie de fiecare zi. Sa nu ne mai relationam la Dumnezeu prin prisma evenimentelor. Din nou e un concert, din nou e o tabara si o conferinta. Din nou o intalnire de tineret la biserica, cine vine? Strabat fratii distante de kilometri, cantareti care vin sa ne mai incante putin urechile, sa ne mai sensibilizeze inima frumos. Adevarata intalnire zicem noi.

Ne trezim duminica dimineata sa prindem un loc in biserica. Frumoasa relatie cu Dumnezeu. Nu? Prin prisma duminicii, prin prisma asa zilelor bune. Frumos. Cum zicea un coleg intr-o seara, imi povestea el mai demult. Zice: „Era joi seara, afara ploua, incepu sa fulgere, cerul intunecat. Cum sa te duci? 6 fara un sfert. Cum sa te duci la biserica nu? Te prinde o ploaie buna. Dar sta el si s-a gandit: noi nu suntem crestini de vreme buna, asa cum conditiile sunt cum ne dorim noi. Asa sa ne raportam la Dumnezeu. Si a zis: Hai totusi sa ma duc la biserica, nu-i greu sa iei o umbrela, nu? Nu-i greu sa te sui intr-un taxi, sa platesti cativa lei si sa vii pana la biserica.

Surpriza mare in seara aceea, imi povestea el. La biserica cativa frati, surori, cum sa vina altii pe ploaie? Trebuie sa fie conditii prielnice. Numai asa ne-am obisnuit sa iL slujim pe Domnul din ceruri. Si a zis: numai bine ca in seara aceea Dumnezeu a trimis frati oaspeti si bucuria a fost asa deplina in biserica incat nu s-a scurtat programul sau s-a limitat la 2 ore si harul a fost aproape dublu in biserica.”

Altii nu au stiut, stand acasa, protejati bine de un tavan ca afara ploua, dar ploaia o da Dumnezeu ca avem nevoie de ea. Nu? Cand simtim seceta parca avem nevoie de atata ploaie si zicem: „Doamne trimite ploia.” Si cand trimite Domnul ploaia ca la o evanghelizare pe stadion, s-au pregatit fratii, si pe cand sa inceapa evanghelizarea ca anii trecuti, a inceput sa tune si sa vina ploia din cer, amarati, noi facem evanghelizare numai pe vreme buna. Dar ei au uitat, din localitate, nu? Pocaitii de acolo s-au rugat luni de zile ca seceta era asa de mare incat recolta nu s-a mai facut. Si acum Dumnezeu a gresit? Nu a gresit fratilor, Intelepciunea Lui a zis: „Acum trebuie sa dau ploaie.”