1 Corinteni cap.10, incepem citirea cu vers.11:„Aceste lucuri li s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilde, si au fost scrise pentru invatatura noastra peste care au venit sfarsitul veacurilor. Astfel dar cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada. Nu v-a ajuns nici o ispita care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda.”
Tu esti mai tare decat ispita. Ispita are o putere sa stiti. In 1 Corinteni 15:56 versetul, apare expresia „puterea pacatului.” Pacatul intotdeauna este puternic, ispita care vine asupra mea, asupra ta, are in sine o putere. Ca in spatele ispitei, in Matei cap.4 sta ispititorul. Ispita vine de la ispititor. Ea are o putere, vine asupra mea sa ma ispiteasca, dar eu intotdeauna sunt mai tare decat ispita.
Du-te cu gandul acesta acasa. Asta te incurajeaza nu? Apostolul Pavel spune: „Nu v-a ajuns nici o ispita care sa nu fi fost potrivit cu puterea omeneasca.” Pentru ca Dumnezeu care-i credincios nu ingaduie sa fii ispitit peste putere. Odata cu ispita trimite modul de a iesi. Ori iti da putere ca sa o rabzi, ori iti da intelepciune ca sa o eviti, sa stii cum sa iesi din ispita. Asta va bucura? Afirmatia aceasta. Sa stii ca tu esti mai tare decat ispita.
Dar intr-un fel va si responsabilizeaza. Totusi cand ai cazut in ispita, eu am spus, eu sunt foarte tare. Eu sunt mai tare decat orice ispita. Si mi s-a intamplat ca am cazut in ispita. Si atunci imi spun: Daca sunt asa de tare, de ce am cazut? Tu daca ai asa o putere in tine, de ce totusi cazi in ispita? N-ar trebui asta sa ne responsabilizeze? Inseamna ca ceva nu a fost in regula cu noi. Ori inca nu ne-am impotrivit inca pana la sange, s-ar putea sa nu ne fi luptat cu toata puterea.
Eram la noi la Suceava la mall, trebuia sa iau niste maruntisuri, m-a trimis nevasta. Domnule, era sarbatoare, asa o aglumeratie, m-am invartit de nu stiu cate ori roata si numai nu prindeam un loc in parcare. Pana la urma am vazut un domn cu sacasa, punea marfa in portbagaj, cu tigara in coltul gurii. Si i-am zis: „Auzi, nu te supara, dupa ce pui marfa pleci?” „Da, imediat, stai putin, imediat.” Om amabil. Eu stau in spatele lui cu masina pe avarii. Altii se invarteau ca mine mai inainte. Omul inchide portbagajul, sa inapoi sa plece, eu ii fac loc. Dupa ce iese el, vine altul, se baga in fata mea.
Asa m-a ispitit. Adica eu stau si m-am coborat sa ii spun ca eu de fapt eram la rand. Era un batran cu o palarie verde, s-a uitat la mine asa, si mie mi s-a parut ca-i pocait. Mi-a ramas figura lui intiparita cand am predicat odata, el ma aprecia, se uita asa lung la amvon. Si m-am dus inapoi. De ce mai inainte cu 10 secunde nu am putut rabda, si imediat in 10 secunde cand l-am vazut, am rabdat. I-am spus ca am vrut sa trag eu aici, el o ridicat din umar, habar nu avea omul. Si iar m-am invartit roata.