Dragii mei, frati si surori, e un har si o tot spunem des lucrul asta, spunem cu mult entuziasm, o spunem cu bucurie ca-i un har sa putem fi in Casa Domnului si ca putem sa cantam, sa ne rugam, sa ascultam Evanghelia, ca putem sa-i mai spunem Domnului sa ne dea putere sa fim asa cum El doreste, pentru ca va veni o zi a judecatii, acolo nimeni nu va putea sa aiba nici o scuza, acolo scuzele palesc, nu exista nici o sansa sa… stiti cum se zice in vremea noastra, permiteti-mi sa folosesc un cuvant asa adaptat vremurilor de acum si a generatiei tinere intr-un mod special, zice acolo:„N-ai cum sa te scoti”. Acolo n-ai cum sa spui:„Stii, o fost Doamne, te rog sa ma intelegi!” O sa vedeti din Scriptura ca favoruri,in dimineata aceasta veti vedea ca favoruri Dumnezeu ni le face cat suntem aici pe paman. Si suntem oameni favorizati de Dumnezeu intr-un mod extraordinar. Dar Dumnezeu face favorurile acestea pentru noi si pentru sufletele noastre, ca noi sa ne apropiem mai mult de El. Cat suntem aici la biserica, e un favor din partea Domnului, binecuvantat sa fie El! Ca va veni intr-o zi, o zi a judecatii in care nu vei avea cum sa spui:„Stii Doamne, eu am crezut ca voi mai avea timp, eu am crezut ca o sa ma intelegi, eu am crezut ca totusi o sa treci cu vederea.” Atunci nu se va putea.

Am citit in dimineata aceasta un text si spuneam ca nu ne vom putea ocupa de el intregime si mi-am propus sa raman la ceea ce fratii de la conducerea cultului crestin penticostal au decis 140