Sorin Iacoban – Cum iti vei sfarsi alergarea ? – 2 –


– continuare din partea 1 –

Apoi as vrea sa va spun ca Dumnezeu nu ne vrea sa fim oameni care trecand prin necaz sa nu fim biruitori. Dumnezeu ne vrea biruitori. Dumnezeu prin orice necaz mic sau mare vrea sa fim niste biruitori. Si aici Cuvantul Domnului spune: „Prin mangaierea cu care noi insine suntem mangaiati de Dumnezeu, sa putem mangaia pe cei ce se afla intr-un necaz.” V-ati gandit la lucrul acesta?

Acest mesaj spiritual a fost impartit in 2 parti: 1 si 2
Treci tu prin necaz, ai trecut tu prin necaz, a trecut familia ta prin necaz, poate si la tine a plecat cineva drag. Stii de ce? Ca dupa o saptamana, dupa o luna, dupa cateva zile sau dupa un an, sau dupa un timp anume, sa poti tu sa mangai pe altii. Sa poti tu sa intaresti pe altii. De asta este necesar sa venim in casa de jale. Pentru ca noi, poate unii am trecut, poate unii n-am trecut. Cei ce ati trecut puteti sa vorbiti, puteti sa incurajati familia Vreme si pe toti din familie. Cei ce n-am trecut sa putem sa ne uitam si sa luam aminte ca s-ar putea sa ne vina noua randul.

De aceea Dumnezeu sa ne ajute sa avem increderea aceasta: Dumnezeu mereu ne vrea biruitori. Dumnezeu ne vrea biruitori. Biruinta este a Domnului. Doamne ajuta-ne sa putem sa vedem intotdeauna chiar daca ne ingadui in necaz ca Domnul este Cel care ne vrea biruitori. Stiti, noi intotdeauna gasim scuze. Noi intotdeauna gasim motive ca sa ne dezvinovatim. Noi intotdeauna gasim motive sa dam vina pe altii de ce nu suntem biruitori.

Si cel mai des, in ultimul timp ceea ce am auzit eu, pentru cei care nu au fost biruitori si cel mai des si eu ca om, toti suntem oameni, stiti pe cine dam vina? In primul rand pe diavolul. Apoi cautam vinovati la oameni. Dar am vazut oameni care nu au putut sa treaba biruitori prin anumite situatii si au dat vina pe Dumnezeu. Sa ne pazeasca Dumnezeu la lucrul acesta!

Si daca usor gasim scuze, stiti ce este mai usor? Mai usor este sa ne gandim ca Dumnezeu ne vrea biruitori. Mai usor este sa ne gandim ca Dumnezeu prin incercarile care ne trece, vrea sa ne testeze, vrea sa ne invete ceva. Si sa invatam ce avem de invatat. Doamne ajuta-ne la aceasta!

Si apoi as vrea sa va spun caci daca suntem ingaduiti si trecem prin necazuri, tinta principala si a diavolului si a planurilor lui, si a necazului este sa ne incerce sufletul nostru. Chiar daca avem pierderi pamantesti, chiar daca avem daune, chiar daca avem lucruri care le putem inlocui, tinta principala cand si Dumnezeu ne ingaduie si cand si diavolul vine asupra noastra prin necazuri, este sufletul omului. Dumnezeu ne ingaduie ca sa ne intareasca. Dumnezeu ne ingaduie ca sa ne testeze, ca sa ne apropie mai mult de El. Dumnezeu cateodata ne ingaduie ca sa ne desprinda mai mult de pamant.

Si am trecut si trecem prin vremea aceasta si stiti ce a vrut sa invete Dumnezeu poporul Domnului? Sa ne dezlipim de pamant. Sa ne dezlipim de pamant. Si am vazut ca unii au asteptat sa se termine vremea aceasta si sa vina libertatea dar nu ca sa umple Casa Domnului, nu ca sa cerceteze vaduva si orfanul, nu ca sa vina langa cel care este in necaz, langa cel ce este intristat, ci ca sa isi continue planurile.

Si as vrea sa va spun ca s-ar putea vremea care o traim si ceea ce spune Duhul Domnului, ca vin vremuri mai grele ca pana acum, avertizarile care Domnul le-a dat pana aici sa ne faca sa fim treji. S-ar putea unii pentru ei sa fie prea tarziu. S-ar putea unii sa nu ia aminte la avertizarile Domnului si asa cum se amintea aici; si tinerii pot sa moara.

La Detroit cand am plecat ultima data, un tanar de 24 de ani si nu intotdeauna Dumnezeu anunta, nu intotdeauna Dumnezeu spune ca : „O sa v in si o sa iau un tanar de 24 de ani.” Nu intotdeauna Dumnezeu face lucrul acesta. Ba dimpotriva, Duhul Domnului spunea la inceputul anului ca nu va mai anunta si nu se va mai lasa induplecat in dreptul unor suflete pe care le-a randuit sa plece de pe pamant. Ci dimpotriva Dumnezeu isi pregateste rodul pe care si-L doreste. Doamne ajuta-ne in vremea aceasta sa putem sa ne impotrivim celui rau!

Dar sa putem sa acceptam Voia Ta in viata noastra. Sa putem sa acceptam ca da, daca azi trece o familie prin necaz, vrea Dumnezeu sa ne invete ceva. Vrea Dumnezeu sa ne faca ca fim mai iubitori, sa putem sa lasam cantarul, sa lasam judecatile, sa ne facem timp sa stam alaturi de cei ce sunt in casa de jale. Si vrea Dumnezeu sa ne faca sa intelegem ca nu numai la 92 de ani. S-ar putea urmatorul la Botosani sa aiba 22 de ani. S-ar putea urmatorul la Botosani sa aiba 16 ani. S-ar putea urmatorul la Botosani sa fie o mama la 8, la 9, la 10 copii.

Numaratoarea este la El. Si Dumnezeu are masura. De aceea Bunul Dumnezeu sa ne ajute pentru toti cei ce suntem in casa de jale, sa ne amintim un lucru: SUNTEM TRECATORI SI INTR-O ZI NICI ACEST LUCRU NU-L VOM PUTEA SCHIMBA. Va trebui sa ne infatisam inaintea Lui Dumnezeu.

„Cum se va uita la noi aici?” se canta o cantare si spunea „Scriem o carte prin alergarea noastra.” Unii scriu carti si le citesc altii. Cea mai importanta carte care o putem scrie este cartea vietii care o vede Dumnezeu. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa scriem o carte frumoasa care atunci cand se va deschide in ziua mareata, cand ne vom prezenta si se spunea aici de cantarea si s-a cantat cantarea aceasta frumoasa este cantarea celui indragostit de Domnul. „Esti Cel mai Frumos”, cantarea celui indragostit de Domnul. Noi cum iL vedem pe Domnul ? El ramane Cel mai Frumos.

Cu El nu trebuie sa strigam sa ne auda. El nu-i in calatorie. El este prezent mereu zi de zi. El este prezent 24 din 24 langa noi. Si cei indragostiti nu striga. Cei indragostiti vorbesc in soapta. Si se aud unul pe altul. Cateodata cei indragostiti nu spun cuvinte dar simte inima. Ce simte inima noastra? Si ce simte inima Lui Dumnezeu in ziua aceasta? Sa ne ajute Bunul Dumnezeu cantarea aceasta, nu numai sa fie ca o cantare cu versuri, ci sa fie dorinta vietii noastre. Sa ramenem indragostiti de Domnul!

Si daca cumva dragostea aceasta fata de Domnul s-a racit, haideti sa o reaprindem. Haideti sa umblam acolo la jaraticul care mai este. Haideti sa ne uitam cum am fost, pe unde suntem si sa ne gandim mai des unde vom sfarsi. Pentru mine cand a plecat fratele Cornel a fost un soc. Un mare soc. Un mare soc. Si s-ar putea sa mai vina cateva socuri chiar in anul acesta. S-ar putea sa auziti din America, din Canada, de la Suceava, de la Botosani. Cateva socuri dinastea.

Stiti de ce? Pentru ca incepe sa se stinga dragostea noastra fata de Domnul. Incepe sa se stinga. Si Domnul cateodata e nevoit sa foloseasca situatii dinacestea cand sa dea cate un soc dragostei noastre. Si sa ne aduca aminte si la tineri si la cei in varsta ca trebuie sa cautam pe Domnul mai mult si Imparatia Lui. Amin.

– sfarsitul partii a 2-a, ultima parte a acestui mesaj –

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *