Iubiti frati, surori si stimati prieteni, ma bucur ca in aceasta seara Dumnezeu a randuit sa fim impreuna aici in locul acesta. Este o bucurie pentru mine sa va vad la evanghelizare intr-un numar asa de mare aici. Ma bucur ca am ajuns cu bine la Arad in seara aceast si doresc pe toti DOmnul sa va binecuvanteze! Vreau sa va transmit salutari din partea fratilor si surorilor de la Orastie. Si noi am avut cateva seri de evanghelizare, doar implinim 10 ani de la deschiderea locasului de inchinare, ne-am bucurat 3 seri, vineri, sambata si duminica, apoi au urmat sarbatorile si ne-am bucurat si noi acolo. Vad ca va bucurati si voi aici si dorim ca bucuria Domnului sa fie si bucuria noastra. Amin.

In aceasta seara as vrea sa citesc un cuvant din Scriptura din Evanghelia dupa Marcu cap.10 de la vers.17 incepand, pagina in Sfanta Scriptura 974, Marcu cap.10 incepand cu vers.17. Sa ne ridicam in picioare si sa ascultam de aici cuvantul Lui Dumnezeu. „Tocmai cand era gata sa porneasca la drum, a alergat la El un om, care a ingenuncheat inaintea Lui si L-a intrebat: “Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?” “Pentru ce Ma numesti bun?”, i-a zis Isus. “Nimeni nu este bun decat Unul singur: Dumnezeu. Cunosti poruncile: “Sa nu preacurvesti; sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu faci o marturisire mincinoasa; sa nu inseli; sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta.” El I-a raspuns: “Invatatorule, toate aceste lucruri le-am pazit cu grija din tineretea mea.”

Isus S-a uitat tinta la el, l-a iubit si i-a zis: “Iti lipseste un lucru; du-te de vinde tot ce ai, da la saraci, si vei avea o comoara in cer. Apoi vino, ia-ti crucea si urmeaza-Ma.” Mahnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat intristat de tot; caci avea multe avutii. Isus S-a uitat imprejurul Lui si a zis ucenicilor Sai: “Cat de anevoie vor intra in Imparatia lui Dumnezeu cei ce au avutii!” Ucenicii au ramas uimiti de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvantul si le-a zis: “Fiilor, cat de anevoie este pentru cei ce se incred in bogatii sa intre in Imparatia lui Dumnezeu! Mai lesne este sa treaca o camila prin urechea unui ac, decat sa intre un om bogat in Imparatia lui Dumnezeu!” Ucenicii au ramas si mai uimiti si au zis unii catre altii: “Cine poate atunci sa fie mantuit?” Isus S-a uitat tinta la ei si le-a zis: “Lucrul acesta este cu neputinta la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru ca toate lucrurile sunt cu putinta la Dumnezeu.” Amin. Sa ocupam locurile.

In seara aceasta frati, surori, stimati prieteni as vrea sa dau raspuns la intrebarea pe care tanarul acesta bogat a pus-o Domnului Isus: “Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?” Este o intrebare care sigur are un raspuns direct sau indirect in textul acesta. Si as dori ca, cu ajutorul Lui Dumnezeu sa ne punem toti intrebarea aceasta in aceasta seara. Fie ca am primit raspunsul si noi stim raspunsul, fie ca nu stim raspunsul, sa ne punem aceasta intrebare in aceasta seara si sa urmarim ce trebuie facut ca sa mostenim viata vesnica. Sigur ca parerile pot sa fie impartite, parerile pot fi multe, chiar intre religii; budistii au o parere, altii nici nu cred in viata vesnica. Confucius a avut alta parere, islamul are alta parere, parerile pot sa fie diferite intre religii. Ba si in crestinism, intre confesiunile religioase din crestinism, in religia crestina. Parerile pot sa fie impartite, pot sa fie diferite.