„Cuvantul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel: “Scoala-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, si striga impotriva ei. Caci rautatea ei s-a suit pana la Mine!” Si Iona s-a sculat sa fuga la Tars, departe de fata Domnului. S-a coborat la Iafo si a gasit acolo o corabie care mergea la Tars. A platit pretul calatoriei si s-a suit in corabie ca sa mearga impreuna cu calatorii la Tars, departe de fata Domnului.

Dar Domnul a facut sa sufle pe mare un vant naprasnic si a starnit o mare furtuna. Corabia ameninta sa se sfarame. Corabierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui si au aruncat in mare uneltele din corabie, ca s-o faca mai usoara. Iona s-a coborat in fundul corabiei, s-a culcat si a adormit dus. Carmaciul s-a apropiat de el si i-a zis: “Ce dormi? Scoala-te si cheama pe Dumnezeul tau! Poate ca Dumnezeu va voi sa Se gandeasca la noi si nu vom pieri!” Si au zis unul catre altul: “Veniti sa tragem la sorti, ca sa stim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!”

Au tras la sorti, si sortul a cazut pe Iona. Atunci ei i-au zis: “Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai si de unde vii? Care iti este tara si din ce popor esti?” El le-a raspuns: “Sunt evreu, si ma tem de Domnul Dumnezeul cerurilor care a facut marea si uscatul!” Oamenii aceia au avut o mare teama si i-au zis: “Pentru ce ai facut lucrul acesta?” Caci oamenii aceia stiau ca fugea de fata Domnului, pentru ca le spusese el. Ei i-au zis: “Ce sa-ti facem, ca sa se potoleasca marea fata de noi?” Caci marea era din ce in ce mai infuriata. El le-a raspuns: “Luati-ma si aruncati-ma in mare, si marea se va linisti fata de voi! Caci stiu ca din vina mea vine peste voi aceasta mare furtuna!”

Oamenii acestia vasleau ca sa ajunga la uscat, dar nu puteau, pentru ca marea se intarata tot mai mult impotriva lor. Atunci au strigat catre Domnul si au zis: “Doamne, nu ne pierde din pricina vietii omului acestuia si nu ne impovara cu sange nevinovat! Caci Tu, Doamne, faci ce vrei!” Apoi au luat pe Iona si l-au aruncat in mare. Si furia marii s-a potolit.

Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frica de Domnul, si au adus Domnului o jertfa, si I-au facut juruinte. Domnul a trimis un peste mare sa inghita pe Iona, si Iona a stat in pantecele pestelui trei zile si trei nopti.” Amin