1 Samuel capitolul 1 incepand cu versetul 6 unde Cuvantul Domnului spune asa: „Potrivnica ei o intepa deseori ca sa o faca sa se manie pentru ca Domnul o facuse stearpa, si in toti anii era asa. Oridecate ori se suia Ana la Casa Domnului, Penina o intepa la fel. Atunci ea plangea si nu manca. Elcana, barbatul ei, ii zicea: “Ano, pentru ce plangi si nu mananci? Pentru ce ti-este intristata inima? Oare nu pretuiesc eu pentru tine mai mult decat zece fii?”” Amin. Sa luam loc si sa ascultam cu luare aminte Cuvantul Domnului.
Dumnezeu Sfantul sta intotdeauna numai si numai de partea celui prigonit. Cand un necrestin prigoneste un necrestin Dumnezeu sta de partea necrestinului prigonit. Cand un necrestin prigoneste un crestin Dumnezeu sta de partea crestinului prigonit. Cand un crestin prigoneste un alt crestin Dumnezeu sta de partea crestinului prigonit. Si cand un crestin prigoneste un necrestin Dumnezeu sta de partea necrestinului prigonit.
De alta parte, fiecare membru al familiei noastre face parte din planul Lui Dumnezeu pentru noi. Si cand vorbim despre familia mare, despre Biserica, tot asa stau lucrurile. Fiecare membru din biserica noastra face parte din planul Lui Dumnezeu pentru noi.
Elcana, barbatul acesta minunat prin care Dumnezeu si-a facut un Nume Mare, Nume de Slava, prin care si-a implinit in chip minunat lucrarea, spune ca avea 2 neveste. Pe una o chema Penina, si pe cealalta o chema Ana. Este limba duhovniceasca. In fiecare om exista o potentiala Penina si in fiecare om exista o potentiala Ana. Noi suntem cei care hotaram pe cine lasam sa traiasca si pe cine omoram. In fiecare om exista impulsuri irezistibile si inspre bine si inspre rau si in fiecare om exista impulsuri irezistibile si inspre frumos si inspre urat.
Si spune Cuvantul care a fost citit, Penina „potrivnica ei o intepa deseori ca sa o faca sa se manie pentru ca Domnul o facuse stearpa.” Cat este de bine venit, cat este de adevarat si ce bine se justifica cuvantul acesta care pare din cale afara de aspru, din cale afara de dur: „nebuni si orbi si nebuni si orbi” si iarasi „nebuni si orbi si nebuni si orbi”. Este o nebunie care produce orbire spirituala si este orbire spirituala care produce mai multa nebunie si iarasi orbire spirituala si asa mai departe.
Penina ii nascuse lui Elcana fii si fiice. Si te-ai fi asteptat sa laude Numele Domnului pentru harul si pentru darul acesta de binecuvantare, dar foarte insemnat. Si ea, nu numai ca nu lauda din toata inima Numele Domnului, dar spune ca o intepa teseori pe Ana ca sa o faca sa se manie.
Este mare har sa fii intre cei intepati si nu intre cei care inteapa. Si este un si mai mare har sa fii intre cei intepati si intre cei care nu raspund cu intepatura la intepatura. Si este cel mai mare har, asta este harul suprem nu doar sa fii intre cei intepati, nu doar sa fii intre cei care raspund cu intepatura la intepatura, la insulta cu insulta, la batjocora cu batjocara, ci mai mult, sa fii intre cei care raspund cu binecuvantare la intepatura, la insulta, la batjocora, si altele de felul acesta.
Te-ai fi asteptat ca ea, Penina daca a primit din partea Domnului fara sa aiba merit, fara sa aiba vrednicie fii si fiice, te-ai fi asteptat sa fie foarte atenta, foarte sensibila, gingasa si intelegatoare cu Ana si sa o incurajeze si sa ii spuna: „Ma unesc si eu cu tine in lupta aceasta, in durerea aceasta, hai sa postim amandoua, hai sa ne rugam amandoua, si poate, poate se indura Cel Preainalt si sa toarne si peste tine binecuvantare.”