Emilia Tomuta – Marturii si descoperiri – 02 –


– continuare din partea 1 –

Si in acele momente, am simtit cercetari profunde la nivelul buzelor, a ochilor, a mainilor, a piciorelor, mi se lipeau buzele, ochii din cauza acelei Prezente Divine, si am simtit la un moment dat un vant si un curent incepand de la varful degetelor de la picioare care a urcat mai sus si cand a ajuns la nivelul mainilor, aveam verigheta cu inelul pe deget, tot timpul am crezut ca le pot purta pentru ca le-am primit de la sotul meu. Dar in acele momente imi spune Domnul prin Duhul Sfant: „Dati-le jos pentru ca stai in Prezenta Mea si in Prezenta Sfinteniei Mele trebuie sa fii pura, simpla, sincera, curata, asa cum Eu te-am lasat si Eu cum te-am creat.”

In acele momente sora mea a vazut ca eu nu mai pot sa vad si sa vorbesc, ma mangaia exact cu aceasi mana care avea verigheta cu inelul si le-am auzit ca un clopot de pe vaci, asa zgomot faceau, asa de puternic era acel zgomot. Si in acele momente imi spune Vocea Duhului Sfant: „Fa-i semn sa si le dea si ea jos” ca eu nu mai puteam sa vorbesc „ca sta in Prezenta Mea si ea, si in Prezenta Sfinteniei Mea trebuie sa vina pura, simpla, sincera, curata, asa cum Eu am lasat-o si am creat-o”.

Dupa aceea a urcat mai sus acea cercetare, buzele mi s-au lipit mai tare, ochii la fel iar de la nivelul mintii in sus am simtit cum am fost luata si dusa. Revelatia aceasta a fost la nivelul trupului, adica duhul de viata nu mi-a parasit trupul. In locul in care am aparut am putut sa vorbesc cu Domnul si am simtit Prezenta la o intensitate foarte mare, simteam ca si cum mi-ar vorbi Domnul de dupa o cortina, pentru ca nu imi era permis ca sa ii vad fata. Si in momentul respectiv am zis:„Doamne, dar TU pe mine m-ai ales? Eu care am gresit asa de mult in fata Ta?” Si in acele momente a aparut albia unui rau, in partea stanga, si acolo am aparut eu si toata viata mea.

Surori si frati, sa nu aveti impresia ca in acele momente vom putea sa tagaduim ceva, ca nimic, gesturi, ganduri, fapte, nimic nu poti sa tagaduiesti. Cu exactitate de fractiune de secunda, iti arata Domnul toata viata ta, erau lucruri pe care eu nici macar nu mi le mai amintisem ca le-am mai facut vreodata. Si in momentul in care m-am uitat in albia acelui rau, la mine, la faptele mele, ma intristam asa de tare si ziceam atat: „Doamne!Doamne!”

Si in acele momente a aparut Mana Domnului Isus si a zis: „Vezi, eu stiu viata si traiul tau. Pe Mine nu Ma intereseaza viata si traiul tau, pentru tine si cu tine am un plan si o lucrare.” Si acea Mana a dat albia acelui rau la o parte si intristarea a disparut din fiinta mea.

Dupa aceea am spus: „Doamne, mi-e teama si mi-e frica!” In momentul acela am fost luata si dusa intr-o verdeata de un verde imaculat, ceva de nedescris in cuvinte, si undeva sus foarte departe am zarit o cetate care era atat de impunatoare, atat de mareata, si in josul acelei cetati, o gradina cu fetite si in acele momente am exclamat si am zis: „Doamne, ce frumoase sunt!” Si simteam cu privea Isus din acea cetate inspre acele fetite si am zis: „Dar cum sunt ele asa de linistite?”

In acele momente, imi spune Domnul: „Asculta!” Cand a zis lucrul acesta, ca si cum mi s-ar deschide urechile, am auzit din acea cetate niste voci, niste instrumente, ceva de nedescris in cuvinte. In momentul in care am inceput sa cant acea cantare care se canta, a intervenit uitarea. Am uitat ca am fost vreodata pe pamant, am uitat cum ma cheama, ca am o familie si inafara de acea bucurie de nedescris, n-am simtit nimic altceva.

Dupa ce s-a terminat acea cantare, din nou, prin aceasta Dumnezeu m-a intarit foarte mult, pentru ca m-am simtit foarte slabita, am ajuns in alt loc si in locul a inceput Domnul sa ma intrebe daca nu imi iubesc parintii mai mult decat pe El, daca nu imi iubesc sotul, daca nu o iubesc pe sora mea mai mult decat pe El si i-am raspuns ca iubesc pe fiecare in parte, dar nu mai mult decat pe El. Si dupa aceea a urmat descoperirile care sunt pentru noi toti, sunt parte din descoperiri care nu pot sa le spun, nu imi este permis, simt ca nu mai am rasuflare si cuvinte, si ceea ce este, este pentru noi toti ceea ce pot sa spun.

– sfarsitul partii a 2-a a acestui mesaj. Continuarea in partea a 3-a –

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *