Slavit sa fie Numele Domnului! In pasajul din 2 Corinteni capitolul 5 gasim 3 concepte despre viata. Viata este cel mai pretios dar divin. Natura este frumoasa, estetica naturii este fascinanta. Noi traim intr-un oras cu foarte multe lumini artificiale si uneori, atunci cand vedem un documentar sau o fotografie a spatiului cosmic avem impresia ca sunt fantezii, ca oamenii si le inchipuie, ca poate sunt realitati dar doar pentru telescoapele foarte fine si foarte puternice care pot captura la aceste distante, imaginea fidela a universului.

Daca veti ajunge vreodata in vreun camp, intr-un intuneric cum era intunericul de la tara, veti constata ca cerul arata complet diferit noaptea. Ca bratul Caii Lactee care il vedem mai greu la Chicago, se vedea exact asa cum se vede in imaginile luate cu telescopul. Ca-i o frumusete. Insa aceasta nu este viata. Cand ne uitam la un peisaj de munte, o creasta plina de zapada, cand ne uitam la soare si la luna, cand ne uitam la valurile unui ocean in ele este viata, dar ele nu au viata, nu asta este viata.

Viata la randul ei are mai multe gradatii. Este viata plantelor, viata animalelor, insa adevaratul dar al vietii a fost dat de Dumnezeu omului. Si adevarata viata il are ca sursa pe Dumnezeu. Cel mai pretios dar pentru ca acest dar ne-a fost dat cu cunostinta, sa stim, sa cunoastem, sa evaluam. Acest dar al vietii ne-a fost dat cu constienta, sa fim constienti de sine si de ceea ce ne inconjoara. Si acest dar ne-a fost dar cu constiinta, cu un simt moral al binelui si raului, al frumosului si al detestabillului.

Aceste capacitati au fost impartasite de Dumnezeu doar cu oamenii. Pentru ca ia creat spre deosebire toate celelate forme ale creatiei, fie ca este vorba de natura moarta, fie ca este vorba de viata in forma ei primara. Omul a fost chemat dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu. In cartea Genezei ni se spune ca omul a fost facut din tarana pamantului, ca Domnul a suflat suflare de viata, duh de viata in narile lui si astfel s-a facut sau a fost conceput, a aparut un suflet viu. Si in sufletul acesta, la intersectia dintre natura moarta si duhul de viata care vine din Dumnezeu, in sufletul acesta a fost asezat de Dumnezeu, frumosul, esteticul, capacitatea de a vedea, de a percepe, de a analiza, de a evalua, de a considera, de a rationa, de a voi, de a simti, de a experimenta.

Problema despre viata este ca e si nu dar foarte fragil. 542