In seara aceasta vorbim din cap.20 din Apocalipsa, antipipam finalizarea acestui studiu. Vreau doar sa mentionez in introducere ca multe dinre lucrurile pe care le citim despre domnia de 1000 de ani si despre domnia eterna a Lui Dumnezeu le vom lasa pentru alte 2 lectiuni, lectiunile care urmeaza. Cap.21 din Apocalipsa ne vorbeste despre Imparatia eterna a Lui Dumnezeu, cap.20 mentioneaza domnia de 1000 de ani, dar sunt foarte multe lucruri care se pot spune despre aceasta domnie, Domnul acestei imparatii, oamenii, pamantul, multe lucruri, multe amanunte pe care le putem lua din restul Scripturii.

Si in seara aceasta doar vom mentiona aceste 2 imparatii, imparatia milenara si imparatia vesnica a Domnului Isus Hristos. As vrea insa sa ma opresc la cateva aspecte care inconjoara, evenimente care inconjoara aceste 2 perioade, o perioada limitata, 1000 de ani si o perioada nelimitata, vesnicia in imparatia Lui Dumnezeu.

Apocalipsa 20 incepe cu una dintre cele mari 3 umilinte pe care le-a suferit diavolul. Stiti ca diavolul a cazut datorita mandriei. Datorita mandriei. Si Dumnezeu ingaduie ca diavolul sa treaca prin aceste momente extrem de umilitoare. Stiti ca diavolul a fost un inger special. Conducatorul inchinarii. A stat in centru inchinarii. Nu exista nici o activitate mai sublima, mai importanta in imparatia Lui Dumnezeu decat inchinarea. Si el a fost arhanghelul inchinarii. Unul dintre cei 3 mari arhangheli: Lucifer, Mihail si Gavril.

Ganditi-va cat de umilitor a fost, citim in Apocalipsa cap.12. la vremea respectiva am abordat acest subiect, cand a avut loc razboiul spiritual, ceresc, intre ostirile Lui Dumnezeu conduse de Mihail si ostirile diavolului din locurile ceresti, ingerii diavolului. Si in confruntarea aceasta Mihail l-a scos afara din cer, pentru ca in urma rapirii Bisericii, rolul lui de paras nu isi mai are locul, nu mai are pe cine sa parasca zi si noapte inaintea Lui Dumnezeu. L-a dat afara din cer. Foarte umilitor.