Si cu ocazia aceasta as vrea sa avem o meditatie din cartea Eclesiastul. Este una din cartile despre intelepciune din Scriptura si scopul cartii este sa ne ajute sa intelegem care este sensul vietii sub soare. Chiar din capitolul 1, Solomon, ridica aceasta intrebare: „Ce folos are omul din toata truda pe care si-o da sub soare?” Intrebare aceasta asezata in cuvintele vremii noastre suna asa: „Cu ce ramane omul cand se trage linia finala?” Dupa ce a incheiat toate lucrurile sub soare, s-a tras linia finala. Ce folos? Cu ce a ramas? Asa ca intrebarea aceasta cu privire la sensul vietii sub soare l-a framantat pe Solomon. Si a incercat sa gaseasca raspuns la aceasta framantare. Ce rost? Cu ce ne alegem cand se trage linia finala? Si este interesant ca in cartea care consemneaza cautarile si concluziile lui Solomon, cartea are 2 concluzii.
Prima concluzie a cartii este la inceputul ei. Neobisnuit sa scrii concluzia la inceput. Si o formuleaza asa: „O desertaciune a desertaciunilor…o desertaciune a desertaciunilor, totul este desertaciune.” Ce folos are omul de toata truda lui de sub soare? Si Solomon spune DESERTACIUNE. A 2-a concluzie a cartii este in final. Si o vom vedea cand ajungem la finalul cartii. Dar incepem cu concluzia de la inceput. In loc de prolog, este concluzie. Ce folos are omul de toata truda lui de sub soare? Solomon spune: „Desertaciune si goana dupa vant!” Pentru ca toate cautarile lui Solomon in aceasta etapa cu privire la sensul vietii sub soare, este limitata la lumea de sub soare. A 2-a concluzie a cartii in final vine atunci cand cautarile lui trec in lumea de dincolo de soare.
Retinem asadar ca toate cautarile lui Solomon se duc pe 2 planuri. Un plan al cautarilor este in lumea de sub soare. Celalalt plan al cautarilor este in lumea de dincolo de soare. Toate cautarile lui cu privire la sensul vietii sub soare duc la concluzia aceasta: „Totul este desertaciune si goana dupa vant.” De ce? Pentru ca Solomon constata ca lumea noastra de sub soare, in care traim noi, are 2 mari probleme.
Prima: CE ESTE STRANB NU SE POATE INDREPTA. Lumea de sub soare este imperfecta. Daca ai ajuns sa cauti sensul vietii intr-o lume imperfecta, Solomon spune: „E desertaciune!” Pentru ca oricat de mult te-ai duce in microcosmos sau in macrocosmos, lumea de sub soare este imperfecta.
A doua mare problema a lumii de sub soare este ca nu este doar imperfecta este si INCOMPLETA. Si spune asa:„ce lipseste, nu poate fi trecut la numar”. In lumea de sub soare in care incepe Solomon cautarea sensului vietii, ajunge la aceasta observatie: O LUME IMPERFECTA SI O LUME INCOMPLETA. Si atunci cand cautam sensul vietii cand cautam rostul lucrurilor, adanc in inima noastra este cautarea dupa perfectiune, dupa desavarsire. Nimeni nu este multumit cu lucruri imperfecte. Cu relatii imperfecte.
Va rog sa va imaginati 2 tineri, un baiat si o fata, se infiripa o relatie intre ei si intr-o seara in timp ce se plimba pe malul Muresului, a rasarit si luna, miroase a flori de tei, el se intoarce, o prinde de mana si ii spune: „Draga mea, sa stii ca te iubesc din toata inima.” Si ea se uita la el si il intreaba: „Chiar ma iubesti cu adevarat?” Adica: „Nu esti un mic ticalos? Chiar, vrei sa imi spui ca dragoste ta este desavarsita?” Nici o fata sanatoasa la minte nu s-ar multumi cu ceva nedesavarsit in relatie.
Dar Solomon spune: „Du-te in toate directiile si cauta desavarsirea.” Si n-o gasesti. Si daca te duci acasa entuziasmata si spui: „Mama, am gasit un baiat. He is so perfect!” Mai trec cateva saptamani si vei constata si tu ceea ce mama a vazut din prima zi: ca nu e perfect.
Si de aceea in cautarile noastre, am vrea mereu sa gasim perfectiunea. Ba mai mult, Solomon spune: „Pe masura ce caut si am impresia va voi gasi la nivelul celalalt, constat ca lumea noastra este incompleta.” Lipseste ceva din ea. Acel ceva ce-l caut nu-i acolo, mi se pare ca va fi la urmatoarea expierenta, la urmatoarea intersectie, si ma arunc in cautarea aceasta, ca sa ajung la aceeasi concluzie: O lume imperfecta, o lume incompleta.