– continuare din partea a 6-a –
Spunea cineva ceva si mi-a placut foarte, foarte mult: //:„NU E GREU SA IEI DECIZII, CAND STII CU ADEVARAT CEEA CE CREZI SI CE VALORI AI.:// Da? Credinta este o valuare, a zis Petru ca-i mai scumpa ca si aurul. Pavel la finalul viestii spune: „Am pazit credinta.” Nu spune Pavel „Am pierdut credinta. Nu mai stiu pe unde-i.” Nu?
Evrei 12 cu 2: „Sa ne uitam tinta la Capetenia si desavarsirea credintei noastre” adica la Isus care pentru bucuria care era pusa inainte, fiti foarte atenti, „a suferit crucea, a dispretuit rusinea si sade la dreapta Scaunului de domnie a Lui Dumnezeu.” Adica, Isus Hristos avea credinta aceasta ca Tatal iL va rasplati, ca dupa moarte, nu se termina totul acolo, dupa moarte vede cerul, vede slava aceea unde Tatal si ingerii stau si credinta aceasta l-a facut sa treaca prin orice in viata aceasta. Prin orice.
Si repet, pentru ca e foarte important ce am spus mai devreme: NU E GREU SA IAU DECIZII CAND STIU CEEA CE CRED SI STIU VALORILE PE CARE LE AM. Si vreau sa va dau exemplu foarte plastic. Presupunem ca unul dintre noi are o masina de 30 de ani vechime. Da? Si umbla cu ea prin Deva. Deabia o porneste, arata foarte slab. Si ai ajuns la piata. Ai uitat sa incui masina si mergi in piata. Vreau sa te intreb: „Esti stresat ca ai uitat sa incui masina cand stii ce veche e masina aceea?”
Pai nu ai nici un stres, ca daca vine cineva, oricum nu ti-o fura nimeni, ca nu cauta nici un hot o masina de 30 de ani vechime. Dar daca in masina ai 10 000 de euro si masina e de 30 de ani, dar ai 10 000 de euro in masina, si ai uitat sa inchizi masina, vreau sa te intreb: „Iti trebui mult ca sa te gandesti sa te intorci sa o incui?” NU! Din ce cauza? Pentru ca stiu ce valori am acolo.
Dau un alt exemplu dragii mei pentru vreau sa fiu foarte bine inteles. Pentru ca am impresia intre tineri, intre unii dintre noi zicem: „Credem!” dar nu stiu daca credem cu adevarat. Ca daca am crede cu adevarat, am trai ceea ce credem. Exista o credinta verbala. Nu? Un recensamant. 90% din Romania zic ca-s crestini, cred si ei, si inchisorile sunt pline, si avem avorturi tot la 5 minute. Cred si ei, nu?
Presupunem ca locuiesti in cea mai saraca tara din lume, in Burundi, si cineva iti plateste un bilet de la aeroport aflat la 100 de km distanta, ca sa te duca in cel mai frumos loc de pe planeta, unde ai totul gratuit, ai vila, ai masina, ai livezi, ai tot ce vrei. Drumul de la tara in care locuiesti, din Burundi, din saracia ta, din…unde esti acolo pana la aeroport, e 100 de km. E plin de gropi, e plin de serpi, e plin de batjocora, de rusine, de suferinta. Te mai intereseaza asta? NU! Cand stiu ca voi ajunge peste 100 de km si iau avionul acela si stiu unde o sa plec si o sa scap de saracia asta, si scapt de probleme, si scap de boala, si scap de gunoiul in care stau. Nu ma intereseaza si nu mi-e greu sa iau o decizie.
Repet, pentru ca acesta e punctul central al mesajului: DACA NU AI CREDINTA, NU AI NIMIC! Daca stiu ce valori am, daca stiu in ceea ce cred, nu este greu sa ma decid, ca prin orice trec, sa iL slavesc pe Dumnezeu. Pentru ca frati si surori, noi stim ca exact cum am dat exemplu cu Burundi, la fel e exemplul cu cerul.
Nu e greu sa iau decizii cand stiu ce valori am si cand stiu ce ma asteapta dincolo. Evrei 11 cu 26: „El socotea”, Moise socotea „ocara Lui Hristos ca o mai mare bogatie decat comorile Egiptului, pentru ca avea ochii pironiti spre rasplatire.” Bun, dar Moise nu a umblat tot timpul cu ochii in sus. Si daca umbla cu ochii in sus, oricum nu a vazut cerul deschis. A vazut Slava Domnului la un moment dat, Slava Lui Dumnezeu da? Nu ia vazut Fata.
Dar oricum Moise nu umbla asa. Da, dar cu ochii credintei, Moise stia un lucru: ca maica-sa atunci cand l-a alaptat, intre 4 si 6 „ani” (luni) se alaptau copiii la evrei, maica-sa ia spus mereu desi Biblia nu confirma, dar cred lucrul acesta 100%: „Moise tu nu esti fiul lui Faraon, Moise noi nu suntem de aici.” Si ia spus despre Avraam, despre Isaac, despre Iacov.
Si in copilul acela care trebuia sa creasca intr-o casa plina de demoni, plina de zeitati si plina de idoli, s-a nascut o credinta. Si pentru aceea cand merge dupa 40 de ani la evrei, el vede ca aceea sunt frati cu el. Ii recunoaste. Credinta aceea: „Invata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze si cand va imbatrani, nu se va abate de le ea.
Dragii mei, cand ai cerul in fata, nu conteaza cat de mult te costa pamantul. Cand ai cerul in fata, nu conteaza cat de mult te costa viata aceasta si umblarea pe acest pamant. Ma rog astazi Domnul sa ne umple de credinta!
– sfarsitul partii a 7-a a acestui mesaj. Continuarea in partea a 8-a –