– continuare din partea 4 –
Apoi mai exista o prigoana. Exista prigoana din familie, exista prigoana din adunare, repet nu din biserica, din biserica sunt putini. Biserica e aia care pleaca la rapire, adunarea e aia care pleaca la judecata. Au si ei o sansa, dar nu as vrea sa fiu in locul lor, nu as vrea sa fiu pe muchie de cutit.
Prigoana de afara exista. Te rog sa pui Ioan cap.15 cu 18, sa citim de la 18 la 20, foarte important: „Daca va uraste lumea, stiti ca pe Mine M-au urat inaintea voastra. Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar pentru ca nu sunteti din lume si pentru ca Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea va uraste lumea. Aduceti-va aminte de vorba pe care v-am spus-o: robul nu este mai mare decat stapanul.”
Adica vrea sa spuna cuvantul acesta asa: „Daca pe Mine M-au urat, pe voi nu o sa va aplaude, ca robul nu-i mai mare decat stapanul. La robi i se va intampla ca si la stapan. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni. Daca au pazit Cuvantul Meu si pe al vostru il vor pazi.”
Dragii mei, sa stiti ca si astazi, chiar daca nu suntem in Korea, chiar daca nu suntem in India, exista prigoana de afara. Ca inca nu ne pot lovi, ca inca nu ne pot intemnita, ca inca avem legi care se vor schimba curand, asta este alta treaba. Dar noi ca slujitori vorbim cu mame care vin din spital de la nasteri, si stim si nu pot sa spun la amvon cum au fost facute in timp ce nasteau. Nu pot sa spun, ca v-ati ingrozi. Cu nume de animale, de catre doctori. Noi stim lucrurile acestea, stim cat indura o mama, care merge, la primul prunc te felicita, iti da flori spitalul uneori, la al 6-lea te face in ultimul hal, sau al 7-lea. Dar si asta e o forma de prigoana sa stiti, si Domnul o va rasplati si pe asta. Da?
Uitati-va la copiii familiei Furdui, luati de autoritati de la parinti, le-a dat voie acum dupa 4 saptamani sa se intalneasca nu stiu daca nu o ora sau doua. Au fost lacrimi imense la despartire. Uitati-va la cazul Botnariu nu? Dragii mei, sa stiti ca nu sunt cazuri izolate astea. Stiu familii care au venit din alte tari pentru ca au pus autoritatile ochii pe ei. Ca daca au stat 7 in 2 camere, la autoritati li s-au parut ca nu au confort. Stiti? Si alte lucruri. Da?
Tinerii la liceu care vor sa traiasca pocainta sunt prigoniti. Nu? Credeti ca-i usor de ei? Nu-i usor. Adolescentii la scoala nu? Sunt prigoniti. Esti gata sa platesti pretul astazi pentru Domnul? Dar eu te intreb altceva: daca nu poti suporta o vorba din partea unui coleg, cum o sa suporti intr-o zi arestarea pentru Domnul?
Daca acum nu mai cant pentru ca fratele nu stiu care a spus nu stiu ce, nu mai vin la biserica ca nu stiu care sora mi-a spus nu stiu ce. Atat e stare ta spirituala? Pai cum poti sa canti cantarea: „Suntem gata ca sa ne jertfim/ Pentru Domnul ca sa si murim.
Uitati-va la Neemia dragii mei. Neemia a avut harul sa nu fie prigonit de fratii cu care lucra impreuna, dar a fost prigonit de aia care nu suportau sa vada zidurile construite, de Sanbalat, de Tobia, de proorocita aceea pe care astia o sponsorizau. Dar vreau sa va spun ca numai Neemia a putut sa zica: „Adu-ti aminte de mine Dumnezeule!” Ati gasit in Biblie ca Sanbalat si Tobia pot sa zica cuvintele acestea? Si daca nu le zice, Dumnezeu tot isi va aduce aminte de asta.
Frati si surori, acest mesaj, iubiti tineri, iubiti adolescenti, nu are rostul de a va impresiona, ci de a ne face sa intelegem ca ar trebui sa ne hotaram totusi de ce parte suntem. Cred ca a venit vremea sa nu mai traim o pocainta dinasta usoara, „mai, mai vin la biserica, mai si mint afara, mai invidiez, mai barfesc, mai nemultumit, mai lovesc intr-unul din colegii mei.” Pai trebuie sa te gandesti de ce parte esti pana la urma. Ca nu o sa te gandesti in momentul in care iti pune pistolul la cap. Nu!
– sfarsitul partii a 5-a a acestui mesaj. Continuarea in partea a 6-a –